Acum câteva săptămâni s-a stricat bateria "cea nouă" de la cadă. Minunat, când în casă sunt 40 grade și nu poți să te speli decât la chiuvetă. Așadar suna-l pe proprietar să îl anunți și să stabilești cu el dacă se ocupă, sau te ocupi și scade din chirie. Dar na, bateria "abia schimbată" trebuia controlată de trufașul nostru domn, așa că am mai așteptat câteva zile până s-a hotărât să vină să controleze. Într-o duminică. Când toate magazinele erau închise.
În fine, vine și îi spune prietenului meu "da tu la ce facultate ești?" "la istorie" "aaaah, se explică de ce nu te pricepi să repari baterii, nu prea le ai cu logica" "dar nu credeți că ar fi mai logic să închideți apometrul înainte de a începe să demontați bateria?"
Inutil de spus că a inundat boul baia, că a cumpărat o baterie nepotrivită, că am mai stat fără atât de necesara cadă câteva zile, că s-a spart țeava "cea nouă" și am inundat vecinii de sub noi, iar proprietarul a zis că nu e nimic spart, nu am văzut noi bine și a dat cu silicon în toată baia, ca mai apoi sa se sparga mai tare și sa ne inundăm și noi?
Este atât de dureros tabloul cu românul plin de bani, dar care se zgârcește la cele mai importante lucruri. Bă frate, eu îți dau ție o căruță de bani lunar, ca tu să îți bați joc de mine?
Cel mai bine e să îți cumperi baterie, să o schimbi fără să îi mai zici și când te muți de acolo, să îi pui bateria aia stricată. Și la fel cu tot ce mai strici prin casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu