Dezlănțuiți

Vineri, 12. Vin acasă. Intru liniștită în scară...Fum. Vecini agitați că ce se întâmplă, dom'le, e scurtcircuit? Merg liniștită spre ușa mea...descui.....tadaaam....fum ca-n discotecile din anii 90. Apare o cameră de filmat în fața mea WTF? (cică să îmi filmeze reacția). Lângă perete o tavă cu chestii carbonizate. OK.....Ce s-a întâmplat aici?

Răspuns (Cristi și Laura vorbind amândoi deodată): bvhjg fiughfibh tyt7rthjbgdi895i6hkfgbnkfk rkhjgdihgi kduthkhgdkh kdgbjuhdkhg (traducere: am vrut să-ți facem o surpriză, am făcut curat, am făcut ceva bun și.....saleuri- treburile carbonizate din tavă). nhvufight 785yhgjt bgfb hgvirhy7ryuh8 jvgi (a sărit pisica de la geam ca să se împerecheze, că am deschis toate geamurile ca să aerisim. am prins-o, e teafără, era să fugă cu un motănel șarmant ca ăla din pisicile aristocrate). Stai! CE???? Cât am lipsit de acasă?!

Una peste alta, după ce am tunat și fulgerat, a fost chiar haioasă întâmplarea.

Mulțumesc frumos!

RIP Adrian Paunescu

Da, a murit marele, minunatul, supraomul, extrakilogramatul, versatul, talentatul etc. etc. etc.

Așa arătau statusurile prietenilor/ colegilor/ diverșilor etc. din lista mea de messenger. Unul, dar UNUL nu a putut să-mi spună mai mult de 3 titluri de poezii ale distinsului, însă TOȚI regretau amarnic.

Sunteți niște ipocriți.

Pentru că și deoarece

Anul I de master. Colegi noi, că în rest NIMIC nu s-a schimbat. Printre pupincuriști, ciudați și cei cu bulină roșie pe buletin...cunosc 4 sau 5 oameni normali. În rest, nu m-am încumetat să schimb prea multe vorbe cu ei. Mă simt oarecum în plus când merg la cursuri, căci nu se face nimic din ce credeam..și sunt în pom...

Va trebui să renunț la atitudinea antisocială și să mă împrietenesc cu oamenii ăștia, cel puțin la nivel primar. De la cine naiba mai iau eu cursuri? :))

JADED

S-a întâmplat de Halloween-ul ăsta să ies. Nu mă interesează pseudo-sărbătoarea asta, mi se pare atât de... importată. Nu știu, nu îmi vine natural să mă costumez pentru respectiva seară. Dar s-a întâmplat să fiu înconjurată de oameni costumați când eram într-o stare de ebrietate avansată.

A venit .... Livia. Cum să vină ea în București și eu sa nu mă văd cu ea? Așadar fericire mare pe mine, ies în centrul bucureștean. Am luat mai multe cluburi la rând, între care Chat Noir, unde Livia s-a întâlnit cu foștii colegi, apoi Fire. Aici lucrurile s-au încețoșat destul de tare. După ce m-am îmbătat de vreo două ori între mumii, elfe cu lumini în păr (de ce???), vrăjitoare, preoți, monștri și zombi - ceea ce este groaznic. Mai eram câțiva îmbrăcați normal și ne-am gândit să migrăm către Club A, unde am rămas până la 6.

Nici nu îmi dădusem seama cât de dor mi-a fost să ies cu Livia, să ne întoarcem lemn acasă, de dimineață, să râdem din orice idioțenie și să ne batem joc de toată lumea, sub pretextul că suntem doar prea bete...

Abia aștept să ne ducem la vale sau să încercăm să urcam colina. Cluj, pregătește-te pentru noi!