SĂ EXAMEN SAU SĂ NU EXAMEN?

Sesiunea aceasta a fost "speciala". Am inceput-o cu dreptul. nu am intrat la primul examen. A continuat cu cateva la care am oscilat in cunostinte, de la "oare cu ce se mananca?" la "da! da! ooo da!".Urmeaza mama si tata sesiunii. la seminarul acestei materii am obtinut 0,93 puncte, parca. super tare, nu? halal student la buget. dar stai, numele ei este genial, cel putin: "Istoria ideii europene". in viata mea nu am citit cretinatate mai mare. un fel de amalgam de idei, toate aproximativ la fel; un fel de arbore genealogic a ceea ce numim azi "uniune europeana".Rezumatul pe care as putea sa il fac suna cam asa: "du-te naibii cu materia ta cu tot".Problema existentiala din momentul acesta este: sa intru la examen sau nu? daca intru cred ca ma iau la cearta si ii fac materia de cacao, de nu mai trec in vecii vecilor, amin. daca nu intru...e mai bine.Bafta multa, colegii mei! sunteti niste eroi daca ati putut citi in intregime cursul asta si aveti mare curaj sa intrati si sa ii vorbiti calm, fara injuraturi, greva foamei etc.

TOT CU EI

În cele din urma, tot ceea ce oamenii isi doresc este sa fie cu cineva. Sentimentul acesta cum ca as vrea sa pastrez distanta si sa ma prefac ca nu imi pasa de ceilalti, este, de fapt, foarte fals. Asa ca aleg dintre prieteni pe cei cu care vreau sa raman, si dupa ce am ales aceste persoane, tind sa ii tin aproape. Indiferent cat de mult ii ranesc, cei care la sfarsitul zilei sunt inca langa mine- acestia sunt cei pe care merita sa ii am. Si uneori APROAPE poate deveni PREA APROAPE. Dar aceasta invazie a spatiului intim poate fi exact ceea ce am nevoie pe moment. Exista lucruri pe care pur si simplu nu le pot tine pentru mine. Despre unele lucruri nu vreau sa aud nimic, iar despre altele vorbesc doar pentru ca nu mai suport tacerea. Unele lucruri ma caracterizeaza. Unele vorbe le rostesc doar pentru ca nu am scapare. Unele lucruri le tin pentru mine. si uneori... lucrurile vorbesc de la sine...


Poate nu ar trebui sa existe oameni fericiti. Poate recunostinta nu are de-a face cu bucuria. Poate a fi recunoscator inseamna sa recunosti ce oferi cu adevarat. Sa apreciezi micile biruinte. Sa admiri lupta ce trebuie dusa doar pentru a fi om. Poate suntem recunoscatori pentru ceea ce stim si poate si pentru ceea ce nu vom afla niciodata. Daca la sfarsitul zilei stam inca in picioare, avem deja un motiv pentru a merita totul...