O urăsc. Din tot sufletul. Secretariatul este Camera Terorii pentru mine. Dacă nu este o problemă extrem de importantă, nu voi intra acolo de bunăvoie și nesilită de nimeni.
Aș intra cu o pușcă în mână. Ea mă va vedea și va scherlălăi să-i cruț viața. Eu voi rânji și-mi voi apropia țeava puștii de capul ei de vacă înfumurată, în timp ce-i vor tremura picioarele și-și va spune toate rugăciunile pe care le știe. Ghici ce?! Nu te va mai scăpa nimic. O împușc în picior prima dată, apoi...nu știu. În umăr, poate. Când va fi la pământ de durere o voi scalpa cu un cuțit de bucătărie care nu taie foarte bine....să o doară...
Asta le-aș face tuturor secretarelor cu care m-am întâlnit în anii mei de existență. Destinul meu- moartea secretarelor. Pentru că merită.
Later edit.
Intrucat m-am angajat secretara acum cateva luni, as vrea sa retractez faza cu destinul. Sunt si ele oameni.
